Ce vreau să fac?

Dragii mei adolescenţi astăzi vreau să vorbesc despre o problemă din ce în ce mai răspândită în zilele noastre şi anume cine sunt şi ce vreau să fac?

Sunt două întrebări la care eu am găsit foarte greu răspunsul şi a trebuit să trec prin nişte experienţe foarte urâte ca să-mi dau seama cine naiba sunt şi ce vreau să fac cu viaţa mea.

Lucrurile astea nu vin de la sine, chiar dacă majoritatea adulţilor tind să vă spun asta. Nu lucrurile nu vin de la sine. Lucrurile vin când te aştepţi mai puţin. Acum eşti fericit că ai cei mai buni prieteni din lume şi în următoarea secundă te trezeşti lovit de un TREN şi realizezi că prietenii tăi sunt nişte javre.

Am tendinţa să fiu foarte radicalistă, dar în ultimul timp am stat să-mi analizez cele două prietene pe care le mai am şi mi-am dat seama de un lucru. Amândouă au defecte foarte mari, dar hei şi eu am la fel de multe defecte, poate chiar mai mari decât au ele. Am stat să analizez şi părţile bune, să văd de ce suntem prietene şi am ajuns la o concluzie foarte bună anume ACCEPTAREA! 

Ce înseamnă asta? Înseamnă că eu vin la tine cu cea mai imbecilă problemă din lume şi tu îţi faci timp să mă asculţi, să râzi de mine şi să mă sfătuieşti. Înseamnă că atunci când plâng tu ţipi la mine şi îmi spui să mă opresc dacă este cazul sau mă iei în braţe şi nu-mi dai drumul. Înseamnă să mă accepţi cu bune şi cu rele aşa cum te accept şi eu.

Foarte multă lume cred că dacă se înconjoară de creaturi cu un IQ mai reduc decât cel al unui câine sunt de neoprit. Am asemenea persoane chiar în clasă. Tipul popular care mereu face mişto de toată lumea pentru că are în spate o şleahtă de hăndrălăi la fel de reduşi ca el. Cred că ştiţi despre ce vorbesc. Oricât de bun ai fi cu oamenii aceste creaturi patetice, care fac umbră pământului degeaba nu au cum să nu te umilească şi să te ia la mişto că de ce pot să facă altceva?

Părerea mea nu-i băgaţi în seamă pentru că nu se vor opri credeţi-mă pe cuvânt sau de ce nu mai bine încercaţi următoarele metode să vedeţi la ce rezultat ajungeţi.

Metoda 1- dacă te insultă insultă-l şi tu coboară-te la nivelul lui şi vei vedea că va tăcea din gură doar pentru 5 minute după care o să te întrebe arogant şi având un băţ undeva "Dragă ai prins glas?" nu eram mută până acum în caz că nu ai observat!

Metoda 2-taci şi înghite cum s-ar spune mârşăviile unei chestii fără cei 7 ani de acasă. Rezultatul:  întotdeauna te va insulta, dar până la urmă se va opri când tu o să începi să râzi de prostia care poate exista într-o persoană.

Metoda 3- nu înghiţi nimic, dacă abuzurile verbale devin fizice ia atitudine vorbeşte cu diriginta sau chiar cu părinţii tăi, cu un profesor pe care-l simpatizezi şi care este dispus să te ajute. Nu lăsa pe nimeni să te umilească pentru că nu merită crede-mă. Fie că eşti la liceu sau la şcoală nu te ghida după zicala mai e puţin şi scap pentru că nu e aşa. Poate scapi de specimenu X care te umilea, dar mai există sute ca el în special la noi în ţară. Ia atitudine nu te lăsa călcat în picioare!

E foarte greu să accepţi că nu eşti ca celelalte persoane, că nu poţi fi şi tu popular sau măcar respectat cum sunt alţi colegi sau colege. Dar nu-i mare pagubă pentru că acceptarea faptului că eşti diferit oricât ar durea este primul lucru care te va schimba.

Faptul că realizezi că nu eşti ca toate oile care au nevoie de un cioban este un lucru minunat. Înseamnă că vei ajunge un om de valoare care poate să schimbe lumea. Bine să nu gândim chiar atât de departe. Înseamnă, realist vorbind că te vei ambiţiona să demonstrezi tuturor oilor cine e ciobanul! 

Când vei reuşi să îţi defineşti caracterul, să ai curajul să îţi afirmi punctul de vedere tare şi răspicat, ei bine atunci îţi vei alege un drum în viaţă. O carieră şi oamenii cărora să le acorzi privilegiul de a-ţi fi prieteni. Nu-i uşor, dar nimeni nu a spus că va fi:).